Trei moduri de a medita asupra Psalmului 23

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. – Sună familiar?

Psalmul 23 este cel mai cunoscut pasaj din întreaga Biblie. L-am învăţat la şcoala duminicală, l-am auzit la înmormântări, citindu-se din el şi l-am observat în decorul bisericii. Chiar şi aceia care nu prea merg la biserică au auzit măcar o dată de acest psalm.

Când versetele şi capitolele devin familiare, tindem să nu mai acordăm atât de multă atenţie ca înainte. Atunci când le vedem în Biblie, este tentant să ne gândim aşa: „Oh, deja ştiu ce scrie. De ce trebuie să mai citesc pasajul acesta încă o dată?” Aici ai răspunsul: pentru că Biblia este un Cuvânt viu! În 2 Timotei 3:16-17, Pavel scrie: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Biblia nu se va schimba vreodată, dar ea ne va schimba întotdeauna atunci când citim din ea. Cuvântul lui Dumnezeu are mereu ceva nou să ne înveţe, chiar dacă ai un pasaj pe care îl şti pe deasupra. Recent, citeam Psalmii şi m-am uitat în mare peste Psalmul 23. Aproape că l-am sărit, dar am decis să îl mai citesc încă o dată. În timp ce făceam asta, familiaritatea a început să dispară şi am simţit că citesc cu alţi ochi psalmul. Ţi s-a întâmplat asta vreodată? În timp ce citeam, mi-au venit trei întrebări în minte. M-au provocat. Le voi scrie şi aici, cu speranţa că te vor provoca şi pe tine.

Întrebarea numărul 1: Îl las pe Dumnezeu să mă conducă?
Dumnezeu este întotdeauna în control, dar, de asemenea, avem libera alegere. Asta înseamnă că putem alege ca Dumnezeu să ne conducă viața. Atunci când nu facem asta, alegem să ne lăsăm conduşi de dorinţe egoiste. Începutul Psalmului 23 ne arată atât de frumos ce vom câştiga dacă alegem să ne predăm cu totul Lui şi dacă Îl lăsăm sa ne conducă viata.

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său (Psalmul 23:1-3).
În timp ce citeam din nou aceste rânduri, am realizat că Dumnezeu este Pastorul nostru, asta însemnând că Îl lăsăm să aibă control deplin asupra vieții noastre. Când facem acest lucru, uite ce este de câștigat: Dumnezeu va avea grijă de orice nevoie, ne va da pacea Sa, ne va lega rănile și ne va conduce pe o cale dreaptă. Dacă lumea ta este haotică și dacă nu ai găsit împlinire, întreabă-te dacă L-ai lăsat cu adevarat pe Dumnezeu să te conducă.

Întrebarea numărul 2: Am rămas blocat în vale?
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. (versetul 4).
Am auzit un pastor spunând că acest verset afirma foarte clar că văile sunt pentru a merge prin ele, tot înainte, dar unii oameni pur și simplu se instalează acolo. Uneori, ne blocăm în anumite circumstanțe și spunem că pur și simplu așa trebuie să se întâmple. Ne instalăm un cort în vale, iar asta ne va fura bucuria care vine în urma relației cu Dumnezeu.

În timpul văilor vieții, trebuie să îți amintești ultimele cuvinte din acest verset: că Dumnezeu este cu tine și îți va da odihnă în timp ce înaintezi. Nu alege să te instalezi în vale și să plângi în propria baltă de lacrimi. Fă un pas în față în timp ce Îi ceri lui Dumnezeu să pregătească o cale de ieșire. Dacă treci printr-o perioadă urâtă, întreabă-te dacă înaintezi sau dacă ești blocat în vale.

Întrebarea numărul 3: Mă îndoiesc de credincioșia lui Dumnezeu?
Hai să ne mai gândim puțin la văi. Uneori, acolo, ne supărăm și ignorăm complet toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în fiecare zi. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele (versetele 5-6).
Asta înseamna că, dacă ai pune binecuvântările într-un pahar, ar da peste. Bunătatea și mila te vor urma oriunde și îți vei petrece eternitatea cu Dumnezeu. Asta este cea mai mare binecuvântare!

Întreabă-te: te îndoiești de credincioșia lui Dumnezeu? Dacă răspunsul tău este „da”, chiar dacă nu treci printr-o perioada dificilă, oprește-te și fă o listă cu toate modurile în care Dumnezeu ți-a fost credincios. Chiar și în cea mai urâtă zi, poți vedea binecuvântările lui Dumnezeu revărsându-se în viata ta.

Autor: Sarah Garett
Sursa: liesyoungwomenbelieve.com
Traducere: Maurizia Nicoară

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *