Moartea de la metrou și viața din Hristos

Uneori îi consideram manipulatori pe oamenii care spuneau că poate la noapte sau mâine vei muri și că trebuie să alegi unde te vei duce. Dar moartea lovește când și unde nu te aștepți. Uneori, moartea este ascunsă în trupul și mintea unei femei bolnave ce te împinge în fața metroului și apoi îți dă cu piciorul în gură ca să nu te poți salva.

Am privit șocat filmulețul cu scena crimei din București. Puteam fi eu sau cineva foarte drag mie acea persoană împinsă cu mâini de diavol înaintea trenului. Moartea a venit la 20 și un pic de ani pentru acea tânără, ar fi râs în fața oricui i-ar fi spus că va pleca curând din lumea aceasta. Dar iată că s-a întâmplat. Repet, puteam fi eu sau tu.

Nu contează când murim, ci contează dacă ne-am asigurat locul în care ne ducem. Acolo nu vor mai fi oameni care să ne șocheze cu ura lor diabolică, ci doar dragostea lui Dumnezeu care ne va copleși.

Închei cu vorbele lui Nicolae Steinhardt: Dacă ura nu are podea atunci nici dragostea nu are plafon!

Tony Berbece

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.