Ce faci atunci când Dumnezeu pare îndepărtat?!

Ai simţit vreodată că Dumnezeu e undeva departe? Te întrebi ce s-a întâmplat cu apropierea pe care o simţeai odinioară faţă de El sau ai senzaţia că legătura ta cu Dumnezeu s-a rupt într-un anumit loc? – Eu da!

Sunt momente în viaţă în care Îl simt atât de aproape pe Dumnezeu şi în care am o legătură strânsă. Dar sunt şi momente în care mă întreb unde a plecat. Ştiu că nu sunt singura care trece pe aici. Mulţi au simţit la fel ca mine, nu Îl mai simţeau pe Dumnezeu aproape sau se rugau şi credeau că rugăciunile ajung undeva până la tavan, iar sentimentele de anxietate, de confuzie sau de abandonare se cuibăreau în inimă.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu oferă speranţă atunci când aceste gânduri îşi fac simţită prezenţa. De fapt, Adevărul Lui este ca o lumină strălucitoare care ne ghidează atunci când credem că Dumnezeu ne-a părăsit.

Deuteronom 31:6 spune: Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.

Aceste cuvinte au fost scrise în principal pentru israeliţii care trebuiau să intre în Ţara Promisă. Dar aceeaşi promisiune este repetată pentru noi în Evrei 13:5: El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.

Evrei 13:8 spune: Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! El nu se schimbă. Nu te va iubi azi şi mâine te va da la o parte. El nu îţi va răspunde la rugăciunea de dimineaţă şi o va ignora pe cea de după-amiază. Nu îţi va fi aproape doar la biserică şi în restul timpului nu te va băga în seamă.

Însă moneda are două feţe. Dumnezeu nu te va părăsi, dar este posibil ca distanţarea să apară în relaţia ta cu El. Biblia subliniază două motive principale care cauzează separarea dintre noi şi Dumnezeu.

Primul motiv este păcatul. Isaia 59:2 spune: Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! Dacă eşti blocat într-un anumit păcat, dacă nu regreţi un obicei păcătos sau dacă nu doreşti să scapi de el, cu siguranţă vei experimenta o fisură în relaţie. Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu în timp ce încă acceptăm un păcat, atunci vom ajunge într-un drum înfundat.

Dar este o speranţă. 1 Ioan 1:9,10 spune: Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Dacă Dumnezeu pare departe de tine, primul pas pe care trebuie să-l faci este să te analizezi şi să verifici unde este provocată fisura. Trebuie să îţi mărturiseşti păcatul. Poate e dureros, dar atunci când suntem supuşi în acest punct, Dumnezeu promite să ne cureţe şi să ne purifice. Curăţia ne permite să ne îndreptăm relaţia cu El.

Este posibil ca Dumnezeu să pară departe din cauza unui motiv cu totul diferit. Rugăciunea şi studiul Bibliei sunt esenţiale în viaţa unui creştin. În momentul în care tratăm cu superficialitate aceste aspecte, fisurile vor apărea cu siguranţă. Aceasta îmi aduce aminte de o poveste scrisă în introducerea cărţii Emotions, Can You Trust Them? scrisă de Dr. James Dobson. El spune povestea unei echipe de fotbal care pierdea mereu, meci după meci. Într-un sfârşit, un om de afaceri s-a oferit să cumpere maşini întregii echipe şi tuturor antrenorilor cu condiţia să câştige jocul următor. Echipa a înnebunit. Emoţiile o luaseră razna. Erau siguri că vor câştiga acum. Dar ghici ce. Au pierdut.

Exuberanţa echipei nu s-a transmis prin niciun gol pe panoul de înscriere. Şapte zile de strigat „uraa” nu au putut înlocui o disciplină mai autoritară, un studiu mai intens.Cam aşa se întâmplă cu emoţiile. Au locul lor special în treburile noastre, dar atunci când suntem forţaţi să stăm singuri, emoţiile par să fie efemere şi puţin false.

Asta se transpune şi în relaţia cu Dumnezeu. Vrem să Îl simţim aproape, dar nu oferim timp suficient pentru a-L căuta cu adevărat prin rugăciune şi studiu. Chiar şi când scriu acestea, mă simt vinovată de propria lipsă de disciplină. Nu simt că sunt atât de aproape de Dumnezeu pe cât trebuie să fiu. Dar nici nu L-am căutat aşa cum ar trebui. Cuvântul Lui mă asigură că nu S-a schimbat. Nu m-a abandonat şi nici nu Şi-a schimbat felul de a gândi despre mine. El a promis că se va lăsa descoperit de mine. Dar asemenea promisiunii făcute de acel om de afaceri echipei de fotbal, promisiunile lui Dumnezeu nu se vor împlini dacă nu Îl voi căuta cu toată inima.

Ce trebuie să faci atunci când Îl simţi departe de Dumnezeu? Sfatul meu este să elimini păcatul, să-L cauţi prin Cuvânt şi să te odihneşti în promisiunea făcută de El că nu va pleca de la tine.

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:38-39)

Autor: Erin Davis
Sursa: liesyoungwomenbelieve.com
Traducere: Maurizia Nicoară

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.