MĂRTURIE: Cu Dumnezeu la Bacalaureat și în facultate

Cred că cel mai bine e să încep prin a enumera câteva întrebări frecvente ce le aveam în minte pe parcursul clasei a XII-a:
–  Dacă nu iau bacul, ce fac?
–  Dacă nu voi avea medie mare și voi intra la “cu taxă” la facultate, ce mă fac?
–  La ce facultate să merg până la urmă?
–  Dacă părinții nu vor fi de acord să merg la facultatea care îmi doresc?

Cu siguranță sunt mulți elevi cărora le stă în față bacul și își pun aceste întrebări. Ce pot să le spun sigur, este că pentru toate aceste întrebări eu am avut un singur răspuns: Pot totul în Hristos, care mă întărește.

Elev la Colegiul Economic Arad, îmi doream mult să ajung la Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor din Timișoara. Am început să mă rog pentru această dorință încă din primele luni ale clasei a XII-a. Am luat o foaie de hârtie A4 după primele rugăciuni și am scris pe ea versetul din Filipeni 4:13, iar deasupra versetului am notat dorința “Să ajung la Timișoara la facultate” și am lipit foaia pe peretele din cameră. De câte ori intram în camera mea, mă uitam la foaie și începeam să mă rog, poate în gând sau când eram liber mă puneam pe genunchi și începeam să mă rog.

Au trecut lunile, dar parcă nu eram sigur că voi reuși. Începeam să cred că tot ce fac pentru a reuși e în zadar, până într-o zi de sfârșit de iarnă când am mers cu câțiva frați la o biserică din județul Bihor cu scopul de a lăuda Numele Lui. Deși nu cunoșteam biserica de acolo, harul Lui a fost cu noi. Acea zi a fost una deosebită pentru mine. În timpul unei rugăciuni, o soră a venit la mine și a început să prorocească: ”Ai o dorință, iar ea se ridică azi la Cer”. Când am auzit aceste cuvinte îmi vedeam foaia din camera în fața ochilor cu dorința mea și o bucurie a pătruns în mine de parcă am reușit totul în acel moment.

Din acele zile dorința mea de a învăța și mai mult pentru BAC pornea de la sine, știind că Dumnezeu mă va ajuta. Le-am spus și părinților, ei s-au bucurat de cum mi-a vorbit Domnul, dar totodată erau îngrijorați dacă voi pleca, deoarce nu erau obișnuiți până atunci să plece cineva din casă pentru mai mult timp. Cu timpul s-au obișnuit cu dorința mea și chiar își doreau și ei să reușesc să ajung la Timișoara.

Au trecut lunile rapid, BAC-ul a sosit, s-a terminat și au fost publicate rezultatele. Media de la bac a fost 8.00, iar eu am rămas descurajat pe loc. Nu credeam că voi reuși să intru la buget cu o asemenea medie la specializarea dorită, dar știam că trebuie să mă înscriu la Timișoara, deoarece Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și mi-a vorbit.

Am mers cu un prieten la Timișoara să ne înscriem și am adus și diplomele din liceu, deoarece era menționat în cererea de înscriere dacă avem diplome cu premii să le aducem, iar eu aveam. Am așteptat rezultatele, foarte nerăbdător, dar se pare că degeaba. În ziua în care au fost publicate rezultatele pe net, am văzut că am intrat, dar la taxă. Pe moment am zis că Dumnezeu nu m-a ascultat, sau sigur m-a uitat.

Am sunat un frate deosebit, Ghergar Daniel, și i-am cerut să se roage cu mine, să primesc un semn de la Domnul că nu m-a uitat. I-am zis să ne rugăm și apoi voi suna la Timișoara să văd dacă se mai poate rezolva ceva. Ne-am rugat, apoi am sunat la Timișoara, la facultate. Mi-au zis că dacă nu am depus cerere pentru contestație nu se mai poate face nimic, dar totuși se va uita din nou în dosarul meu. Tot în acea zi, Daniel mi-a trimis din partea Domnului să citesc Psalmul 13 (Citește-l). O așa mare încurajare a venit din nou peste mine și mi-am dat seama că Dumnezeu nu m-a uitat și ce a spus va aduce la îndeplinire. Era deja semnul cerut în rugăciune. Dumnezeu l-a oferit așa de rapid…

În ziua următoare s-au publicat rezultatele finale, dupa contestații. Nu pot scrie în cuvinte bucuria ce am avut-o când ochii mei s-au indreptat spre foaia cu rezultatele și am văzut numele meu pe primul loc cu media 10, la buget și cu bursa de olimpic.

Poate vă întrebați, de ce chiar așa?
Dumnezeu nu răspunde să ne bucurăm doar atât cât ne imaginăm noi, ci dorește să ne arate că e un Domn al minunilor, că El e deasupra imaginației noastre. Printre actele din dosar era și o diploma cu locul 3 pe țară, câștigată într-un concurs la București.

Un lucru deosebit a mai fost faptul că bursa de olimpic avea un cuantum pentru o singură lună egal cu cuantumul sumei pentru premiul din alt proiect la acelasi concurs, în alt an. Nu am reusit să câștig în acel an acel concurs, deoarece era un proiect ce Îi arăta puterea lui Dumnezeu, iar juriul era dintr-o țară ce nu accepta așa ceva, dar Dumezeu mi-a dat pentru fiecare luna suma ce trebuia sa o castig atunci la concurs.

Nu e vorba de lauda de sine, ci e vorba de măreția lui Dumnezeu, ce doresc să o declar oriunde voi putea. El merită toată lauda. Roagă-te pentru orice și pune-L pe Dumnezeu în tot ceea ce faci. Este imposibil ca Dumnezeu să nu vadă, să asculte și să nu rezolve.

În final, aș dori să vă las un sfat din Evrei 6: 11-12: Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.

Pot totul în Hristos, care mă întărește!
Dumnezeu să vă binecuvinteze!
BLAJ DANIEL

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

2 Comment-uri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.