Povară sau jug?!

Proverbe 4:19 spune că cei răi…ei nu știu din ce cauză se vor împiedica. Așa-i că de multe ori mergi și mergi, dar parcă nu înaintezi, parcă mergi contra curentului într-o apă ce trece de bust – e greu! Și nu știi de ce… Vrei să vezi ce-i în jurul tău, dar nu se prea întâmplă asta, nu înțelegi nimic… chiar e greu! E așa de greu pentru că același verset spune cum este calea, drumul, atmosfera, mediul în jurul celor răi… este ca întunericul! Atunci, tu, chiar te mai miri de ce este așa o povară pentru tine înaintarea pe o cale unde sunt piedici, obstacole, iar tu nu ai lumină?!

Isus spune că El este lumina lumii, iar despre noi, tot El spune că suntem fii ai luminii. Deci, dacă avem lumină, dacă sursa vieții noastre este Lumina, atunci pe calea noastră nu va mai fi întuneric. Duhul Adevărului e cel care ne va înștiința și ne va netezi cărările. Și nu! Nu promovez o prosperitate… cel puțin nu una materială. Mi-ar plăcea ca fiecare creștin să tânjească după prosperitate… prosperitatea omului duhovnicesc, îmbogățirea omului dinăuntru până la plinătatea lui Isus Cristos, maturitatea Lui, desăvârșirea Lui.

Nu promovez o viață fără încercări, fără ispitiri (aurul prin foc este modelat, iar fiecare dintre noi este cu mult mai de preț în ochii Creatorului decât tot aurul din lume), dar promovez o viață fără trăire în păcat, fără răspuns la ispitiri, fără poveri ale păcatului, o viață în care să luăm „jugul lui Cristos” în orice zi și să alergăm bucuroși spre premiul chemării cerești, spre ținta noastră, Căpetenia noastră, spre Isus Cristos. Mulți s-ar întreba „dar cum să mergi bucuros când vin atâtea atacuri, ispitiri, încercări?” Un răspuns ni-l oferă Pavel în Filipeni 4 unde spune că mulțumirea l-a făcut să accepte tot felul de circumstanțe care i-au apărut în cale, iar credința în puterea lui Cristos, în puterea Duhului Sfânt ce ne-a fost promisă îi oferea avânt și încurajare. De ce a putut Pavel spune cuvintele acelea? El știa cine-i Isus și cunoștea puterea pe care El i-a oferit-o. L-a crezut pe cuvânt pe Cristos!

Oare, s-a schimbat Isus? Oare nu mai luminează El? Nu mai este El în stare să ne lumineze calea? Mai poate oare Dumnezeu Duhul Sfânt să ne atenționeze la fiecare pas, la fiecare încercare a acuzatorului de a ne clătina, de a ne face să cădem? Credeți că și-a pierdut puterea, a îmbătrânit, a obosit? A încetat oare El să mai iubească? Vă spun eu (defapt nu eu, ci Biblia)… NU! Dumnezeu este același IERI, AZI și în VECI!!! Este o fântână de apă vie, este ca o briză de aer proaspăt. Adevărul ce iese din gura Lui, cuvintele Sale sunt viață pentru copiii Săi!

Pavel încheie așa de frumos, iar la fel o voi face și eu, pentru că acesta este adevărul POT TOTUL ÎN CRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREȘTE!. Pot lăsa vechea viață, pot accepta noul statut, mă pot bucura de călăuzirea Lui, îi pot mulțumi pentru că El îmi oferă puterea de a rămâne credincios într-o lume ce vine la pachet cu multe greutăți, dar pentru că El a biruit și eu sunt biruitor prin El. Poți toate aceste lucruri dacă trăiești în El!

Dacă te bazezi câtuși de puțin pe ceva ce poți face tu – numai tu, prin puterile tale – atunci nu te afli nici mai aproape nici mai departe decât pe calea celor din Proverbe 4:19.

Paul Vucu

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *