MARTORII FĂRĂ GLAS: Cine strigă când tu taci?

Dacă voi veți tăcea… va striga piatra de la mormântul lui Lazăr! Acea piatră împinsă cu prețul unor dureri lombare – pentru că necredința doare. Rămâne acea piatră martoră între omul ce nu crede și Dumnezeul credincios, că totul e cu putință atunci când crezi. De ce mai ridicăm pietre de necredință când știm că rugăciunea ne-a auzit-o Isus?

Dacă voi veți tăcea… vor striga pietrele din Gadara! Acele pietre mânjite cu sângele unuia a cărui viață îi scăpase de sub control. Atunci când îi spui lui Dumnezeu că nu ai nevoie de El, diavolul face numărătoarea “legiunii”. Rămân acele pietre martore că Isus dă înapoi haina furată de diavol, dar și mintea celui ce aleargă la El.

Dacă voi veți tăcea… vor striga pietrele din mâna iudeilor, acele pietre ce loveau în Însuși Creatorul lor. Mai mulți sunt cei ce dărâmă cu o piatra în mana decât cei ce zidesc. La urma urmei, e doar o piatră. Rămân acele pietre martore între omul reticent la minuni și Dumnezeul minunilor, că Isus este într-adevăr singurul Domn. Prea mulți cu o piatra în mână se cred dumnezei…

Dacă voi veți tăcea… vor striga pietrele unui Templu ce a fost cândva impunător – apoi doar o ruină. Numai Dumnezeu poate intra în prelungiri cu viața ta, cu orice viață ce se cutremură la vremea cercetării. În final poți alege ce vrei sa devii: Templu sau ruina. Rămân aceste pietre martore că Dumnezeu oferă șansă.

Dacă voi veți tăcea… va striga piatra prăvălită de un sfetnic din Arimatea și răsturnată de un sol al cerului. Și noi încă Îl confundăm cu un grădinar pe Cel ce are legiuni de îngeri la picioare. Câtă greutate a simțit piatra pe care stătea acel ce o dăduse la o parte! Și nouă inima nu ne mai bate mai repede când auzim că vine Isus… Suntem atât de ușori fără El! Rămâne piatra aceasta martora că Isus nu-I viu ca grădinar! Noi suntem mai de preț decât iarba!

DANIEL CHIRA

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.