Smerenie și scandal

”Nu știu dacă Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici, însă știu sigur că nu se bucură de biserici goale, reci și care au devenit obiective turistice.” – Gelu Boantă


Ne-nvârtim în ceață, ne scăldăm în ea și nu căutăm locul senin. Ne adâncim în întuneric și este greu să oferim o lumină celor din jur, mai bine le tăiem curentul sau le furăm chibriturile…
În urmă cu ceva zile am ascultat o melodie a trupei TAXI (văzând-o distribuită de prietenii virtuali), al cărei titlu m-a determinat să o ascult, „Despre smerenie..”. Am ascultat-o cu drag până la final și m-am gândit ce preferă Dumnezeu într-adevăr. Am apreciat și apreciez credința celor de acolo și faptul că totuși ei încearcă să Îl caute cumva pe Dumnezeu. Ca un creștin evanghelic, m-am gândit imediat la o trezire și se pare că s-a întâmplat, însă nu după așteptările mele – oamenii s-au trezit să iasă la atac om la om.
Citesc și ascult multe știri și văd cum lumea intră în degradare. Văd că nu se încearcă să se oprească ”bip-urile” care apar tot mai mult în emisiunile televizate sau în muzică, ci oprim cuvintele care vorbesc despre pace – trist!

Atac asupra poporului român? – Nicidecum!
Poporul se declară prin toate sondajele că este creștin (de orice religie), dar iată că se arată într-adevăr cât de creștini sunt. Ne atacăm singuri! Oare ținem la eul nostru atât de mult încât să pierdem din vedere esența creștinismului?

Atac asupra Catedralei Mântuirii? – Nici asta nu o cred!
În locul în care se duce omul duhovnicesc se simte prezența lui Dumnezeu. Prezența Lui poate să dispară și din bisericile evanghelice și din cele ortodoxe, catolice ș.a. Important este cum Îl chemăm fiecare dintre noi și în ce fel de viață trăim.

Ziduri reci, inimi seci…Unde locuiește Dumnezeu?
Mă întorc în urmă cu peste 2000 de ani și văd unde a avut Hristosul loc să Se nască. Primul plâns, primul zâmbet, prima privire, prima masă – în sărăcia ieslei. Văzându-L crescând, Isus iubea să stea în Templu, iar mai apoi, Acesta umbla din cetate-n cetate. Intră în contact cu săracii neînsemnați, dar și cu bogați ai vremii. Domnul Isus iubește Biserica, iubea Templul, dar la un moment dat S-a supărat și a izgonit pe bișnițari afară din curțile acestuia. De ce? Pentru că acolo era o casă de rugăciune, iar ei au transformat-o într-o peșteră de tâlhari.

Dumnezeu iubește omul! Vrea să fie în spațiul mic al sufletului tău și în camera ta să vorbească prin rugăciune cu tine! Cât despre Biserică, aceasta începe să se formeze cu tine! Biserica nu reprezintă clădirea numită în felul acesta, ci reprezinta unitatea oamenilor în prezența lui Dumnezeu!

Ce preferă Dumnezeu? – o inimă sinceră care are dorința de a-L căuta în orice vreme!
…despre smerenie
Flavius Avramescu

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *