Lacrimi

„Isus plângea.” (Ioan 11:35)

„Sunt clipe în viață ce dor ca și o rană…” (Ioan Timofte / David Lela & Ramona Lup) spunea o cântare pe care o ascultam continuu anul trecut. Sunt clipe în care nesiguranța își spune cuvântul. De ce nesiguranță? Pentru că suntem slabi, chiar foarte slabi.

Personal, mi-am auzit de la cineva vorba: „Tu nu trebuie să te gândești la slăbiciuni pentru că tu ai primit o putere.” Într-adevăr, îi dau dreptate celui care a spus lucrul acesta, dar nu este tot timpul ușor. Chiar și leul, care este numit „rege”, este un animal foarte puternic, dar la rândul său cade pradă vânătorilor.

Isus stă astăzi și plânge..pentru mine, pentru tine. El a primit paharul în care erau nelegiuirile noastre. Pare simplu. Pare o lecție care este spusă de la anvoane continuu. Pare deja o lecție învățată. Dar El, ca un Fiu, a avut o prima dorință, aceea care spune că: „Dacă este cu putință, depărtează paharul de la Mine…” (Marcu 24:36). Poate că s-a simțit neascultat, iar apoi, în umilință a spus: „voia Ta să se facă”² și atunci S-a ridicat și a mers de a trezit pe ucenici să meargă știind faptul că: „A venit ceasul!” (Marcu 24:41)

Atunci plângea pentru că aflase că prietenul său Lazăr a murit, iar acum plânge pentru că în inimile noastre e doliu. S-a stins credința, s-a stins puterea în cântare, s-a încetat rugăciunea fierbinte. De ce? Astăzi e doliu. Mâine ce va fi? Haideți să ne dezbrăcăm de doliul pe care mulți îl purtăm! Oameni după inima lui Dumnezeu să fim la fiecare pas al alergării noastre pe pământul celor vii, pentru a reuși să fim vrednici de cununa pe care Domnul ne-o va da în ceruri!

Rugăciune:
Dumnezeule mare, Tu Cel care locuiești mai sus de ceruri, Tu acel care ai putere în cer și pe pămant, privește, Te rugăm, peste România. Privește spre starea fiecăruia. Ajută-ne să dăm la o parte obișnuința cu care ne-am învăluit în ultima vreme. Înflăcărează-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt. Ridică Dumnezeule o nouă generație care să nu se rușineze de Numele Tău! Îți mulțumim că ne asculți. Fii binecuvântat în veci de veci! În Numele lui Isus, AMIN!

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *