Când vom ajunge în cer… – Laura Neagu

Când vom ajunge în cer, toate potecile încărcate de zăpădă se vor transforma în câmpii înflorite ale frumuseții; nu vor mai fi dimineți geroase, nici geamuri aburite, nu ne va mai fi frig nici măcar în suflet, pentru că ne vor cuprinde călduroasele brațe ale lui Isus…

Când vom ajunge în cer, cuvintele grele ale celor răi vor fi înlocuite cu minunatele cântări de laudă ale îngerilor, nu vor mai fi bârfe, nici certuri, pentru că vom fi prea ocupați să ne iubim unii pe alții…

Când vom ajunge în cer, lacrimile care ne curg astăzi pe obraz, se vor transforma în imnuri de bucurie și de slavă, pentru că nicio încercare nu vine să ne doboare, ci să ne introducă în suflet răsplata binecuvântărilor divine…

Când vom ajunge în cer, vom avea aripi cristaline, iar frumusețea îngerilor redată în picturile de succes va fi jucărie pe lângă strălucirea cu care ne va încorona Mântuitorul…

Când vom ajunge în cer, n-o să mai avem nevoie de partituri, pentru că vom avea în inimi, melodia cerească a iubirii…

Când vom ajunge în cer, o să învățăm cu adevărat definiția zâmbetului…

Doamne fă să ajugem toți acolo la Tine!

Laura Neagu (Londra, UK)

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.