Mai mult decât o poveste

Eu am venit ca să fiu o lumină în lume,
pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Ioan 12:46


Aceasta nu este o poveste despre luminițe și brazi și nici despre cadouri târzii în decembrie sau lungi plimbări de iarnă, ci este despre EL. E acea poveste care îți taie respirația, făcându-te să-ți dorești să descoperi tot mai mult. Nu știu când a început, dar știu că s-a născut în inima Lui Dumnezeu și este scrisă totodată în inima fiecărui om. Din vremuri străvechi au încercat unii să ascundă adevărata poveste și să o piardă în detalii, dar ea continuă să nască întrebări precum: Cine sunt? De unde și de ce am venit? Ce scop am? Este povestea de care nu putem fugi pentru că purtăm amprenta Marelui Povestitor în noi.

Totul a început…În Eden.
Întuneric. Pustiu. O poruncă rostită de către Cel Atotputernic: „Să fie lumină!” și a fost lumină.
Au urmat o mulțime de lucruri bune de care Dumnezeu s-a bucurat. Iar apoi l-a creat pe om, după chipul Lui, însoțit de viață și de libertate. Povestea începe să prindă contur și totul este exact după dorința Creatorului. Dar, dintr-o dată dușmanul Lui, înfiripă o întrebare în inima omului: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați…?” Atâta incertitudine însoțită de argumente șirete care împreună l-au condus pe om spre cădere și îndepărtare față de Dumnezeu.

Omul a văzut, a dorit, a luat și a mâncat. Dumnezeu nu i-a îngrădit libertatea, ci i-a pus în față binele și răul, viața și moartea ca să aleagă. Păcatul a adus plăcere pentru câteva clipe, dar apoi când ochii lor s-au deschis, și le-a adus frică și rușine. Undeva printre pomii din grădină o voce atât de cunoscută se auzea din nou, dar altfel… „Ce-ai făcut?”

Pe Dumnezeu L-a durut trădarea.
Povestea a luat un alt curs. Nimic n-a mai fost la fel. De atunci oamenii au început să cunoască suferința, să-și câștige pâinea cu trudă, să plângă, să simtă oboseala zilei, să moară… Cei doi oameni au fost izgoniți din grădina în care Dumnezeu era atât de aproape, pentru că neîncrederea și neascultarea se plătesc. Dar totuși, Dumnezeu nu și-a abandonat creația, ci a continuat să-l iubească pe om și să-l caute.
Povestea continuă…cu promisiuni de răscumpărare.

Noapte. Stea. Oameni care așteptau împlinirea făgăduinței . Un prunc ce poartă numele Isus. O logodnică tulburată de cuvintele îngerului știind foarte bine că nu era cu putință încă să dea naștere unui copil. Un viitor soț rușinat și frământat de oamenii care aveau să arunce în ei cu judecăți; plin de întrebări cu privire la această naștere supranaturală. Cu toate acestea, Dumnezeu a adus claritate și ei au ales să se încreadă în El. Lumina a apărut din nou în lume.

Isus a crescut, a trecut prin etapele unei vieți de muritor, a plâns, l-a durut, a învățat. A vindecat o mulțime de boli fără leac și a iertat aducând pace și reabilitare acolo unde oamenii ar fi aruncat cu pietre. A iubit mult, mult de tot. ,,Cine este acesta ?” s-au întrebat oamenii. Unii s-au bucurat de El, și au ales să-L urmeze, dar alții au fost împotriva Lui, adâncindu-se în continuare în propriile fapte ale întunericului.

Golgota
Întuneric. O perdea ruptă. Frică și îndoială. Lumina stătea pironită pe crucea grea cu gândul la omenire. Singura noastră scăpare era răscumpărarea. Iar prețul acestei răscumpărări a însemnat pentru El, moarte. Trădarea noastră l-a durut crunt, dar a dovedit până la sfârșit că iubește oamenii cu pasiune și cu prețuire. Dragostea Lui a întrecut rațiunea umană. Dar, Lumina a înviat, deoarece nimic n-a putut s-o țină legată.

Am murit împreuna cu El, ne-am țintuit natura noastră păcătoasă pe crucea Lui, dar am și înviat împreuna cu El. Nu doar am fost iertați, ci am primit o inimă nouă și eliberată de blestemul dușmanului.
Iubindu-L pe El, făcându-i voia și păzindu-i poruncile cu scumpătate, vom avea parte și ne vom bucura de împlinirea promisiunii că ne va duce la El.

O poveste despre Lumină, dragoste și răscumpărare. Este o poveste despre tine. Și nu se va sfârși aici, ci va continua în cer, în dulcele ceas al Revederii. Într-o zi va reveni! Lumina a biruit!

În mijlocul cadourilor, ornamentelor de iarnă, amintirilor noi care se adaugă în desaga timpului, noi îl sărbătorim pe Isus, Lumina care a venit să strălucească peste lume!

Iar povestea continuă…cu promisiunile revederii!

Daria Miron

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Student Poarta Cerului

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.