Încrederea în Dumnezeu

Ieremia 17:7-8:Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. El nu se teme de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod.

Noi ca și creștini suntem chemați să lucrăm pentru Dumnezeu, dar nu oricum, ci împreună cu El pentru că suntem conlucrători cu El (1 Corinteni 3:9).

Chiar și atunci când întelegem ceea ce vrea Dumnezeu să facă cu noi și prin noi, în momentul în care trebuie să acționăm, parcă suntem cuprinși de acel sentiment de frică, de neliniște. Dă-mi permisiunea să îți spun că frica nu vine de la Dumnezeu, ci Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem și să avem speranța în El și în ceea ce El ne cheamă să facem. Biblia spune că Dumnezeu nu de dă frica (2 Timotei 1:7), ci El ne dă curaj, dragoste și înțelepciune.
Frica nu are ce căuta în inima și în mintea ta pentru că lucrezi pentru Împărat și împreună cu El, iar El îți dă puterea necesară de a face ceea ce îți cere El. Împotrivește-te fricii și deznădejdii, încrezându-te în Dumnezeu.

În momentul în care mintea, inima și privirea îți sunt sunt îndreptate înspre El, frica începe să se diminueze și conștientizezi că El îți dă curajul necesar de a face voia Lui. Încrederea în Dumnezeu te face să te înrădăcinezi în El și să fii deplin încrezător că indiferent de seceta prin care treci, El este cu tine, iar tot El te ajută și să fii productiv pentru Împărăție. Rodul nu este conturat de circumstanță, ci de modul în care te raportezi situației; pentru că atitudinea ta cu privire la ceea ce ți se întâmplă te poate îndepărta de voia lui Dumnezeu sau poți vedea situațiile nefavorabile ca oportunități în care să se vadă gloria lui Dumnezeu. Încrezându-te în El, beneficiezi de ajutorul Lui.

Probabil că ți se pare un paradox – și este – ca în secetă, în situațiile nefavorabile să poți fi productiv pentru Împărăție, dar în aceasta constă frumusețea lui Dumnezeu – a sparge tiparele paradoxului și a face imposibilul să devină posibil.

Practic în timpul secetos vezi cât de arid ești și cât de dependent de El poți fi. Și Dumnezeu așteaptă ca noi să trăim în permanentă dependență de El.

Cosmin Rîșcanu

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *