Fericirea prin prisma lui Hristos

Mulți zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?”
Eu zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea,
decât au ei, când li se inmulțesc rodul grâului și al vinului.
( Psalmul 4:6,7)


În aceste timpuri în care fericirea este mimată de mulți oameni, în care spun atâtea vorbe goale despre această stare, creându-se liste cu pași înspre a fi fericit, îmi las mâna să scrie pentru cei care încă se întreabă despre existența fericirii. Vouă, celor care aveți curajul să vă ridicați această întrebare, Dumnezeu vă răspunde și vă arată că există fericire.

…Cine ne va arăta fericirea?
În mijlocul imaginilor false și pervertite ale fericirii, în setea nebună a oamenilor după dragoste și după acceptare, în frica zilei de mâine, în pragul sau în adâncul depresiilor în care se cade în masă, în stresul și în casa goală care te așteaptă seara, cine ne mai poate arăta fericirea?! Nu belșugul aduce fericire, nici vreo relație sau vreun alt vis ascuns din inima ta, ci fericirea adevărata o poate oferi numai Dumnezeu. Fericirea ta nu depinde de ceea ce ai, ci depinde de prezența lui Dumnezeu în viața ta. Suntem căutători ai frumosului, al bucuriei, al binelui, dar de cele mai multe ori nu căutăm acolo unde trebuie.

Unii oamenii au plecat departe, că poate, poate, își vor găsi fericirea. Și apoi s-au întors, crezând că dacă vor veni mai aproape totuși o vor găsi. Alții au căutat să se înțelepțească și să cunoască din toate, dar degeaba dacă căutările lor nu s-au sfârșit la crucea lui Isus. În aceste alergări, oamenii debusolați s-au îndepărtat și mai mult de sursa fericirii.E bine să ai, să cunoști, dar dacă Hristos nu stă la temelia vieții, totul este degeaba.

În primul rând, fericirea vine în urma dorinței de a fi și de a rămâne lângă Dumnezeu. (,,Cât despre mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul meu Îl fac locul meu de adăpost”. Psalmul 73:28) Și, în al doilea rând, bucuria crește întotdeauna în proporție cu rugăciunea și cu mulțumirile pe care le aducem înaintea Lui. (Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile – 1Tesaloniceni 5:16,17) Lumina Feței Lui să strălucească peste noi, umplându-ne de sens, de pace, de bucurie!

Așa după cum am scris mai sus, fericirea noastră nu depinde de belșug, de anumite vremuri sau de oameni, și ceea ce ne împiedică să ne bucurăm nu sunt greutățile drumului, ci este o inimă împărțită. Nu se poate să ai un ochi ațintit înspre binecuvântarea și sființirea pe care Dumnezeu o dorește de la noi, iar celălalt asupra unui păcat dorit de inimă, care te va deteriora și va întrista fața Domnului. Ori în voia Lui plini de pace, ori in voia noastră, dar dezorientați!

Alege-L pe Acela care poate să te facă cu adevarat fericit!

Eu zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne! ”
Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea,
decât au ei, când li se inmulțesc rodul grâului și al vinului.

Daria Miron

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *