DEVOȚIONAL: Idolii inimii

Iubim, dar uneori iubim greșit.

Poate fără să ne dăm seama, sau poate în mod voit începem să trăim mai mult pentru lucrurile obișnuitului lumii acesteia decât pentru împlinirea voii Lui Dumezeu. Suntem în stare să renunțăm oare la a primi binecuvântări în schimbul lucrurilor care ne țin inima legată!? Din nefericire suntem.

Oare de câte ori n-am pierdut vreo binecuvântare fiindcă am fost distrași de alte lucruri, în loc să căutăm Fața lui Dumnezeu? Oare de câte ori am pus preț pe lucruri iubite și râvnite de inima noastă, dar inutile pentru Dumnezeu? De câte ori am investit timp și resurse într-un mod greșit !? În mijlocul acestei lumi care suferă de foame și de sete după o altfel de Dragoste, noi în continuare suntem preocupați de lucruri mai mult decât de ceea ce iubește Dumnezeu – adică oamenii?

Am devenit puțin câte puțin sclavii idolilor pe care inima noastră i-a îmbrățișat cu atâta adorare. Pavel scria într-una din epistolele lui: Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6 :12)

Pană la urmă e vorba de alegerea personală.
Admirăm ambalaje și uneori chiar plătim scump pentru ele, dar mai apoi când în sfârșit le avem, ele se dovedesc a fi goale, iar noi rămânem tot nefericiți. Lumea știe să producă reclame atrăgătoare, iar ochiul niciodată nu se satură.

Dar ce e și mai periculos decât să pierdem bani sau timp, e să ne pierdem pe noi în drum spre Canaan, ascunzându-ne idolii. Rahela a crezut că se poate și așa, și-a plătit foarte scump. Ne este sete… Tânjim ca cineva să ne remarce, nemaifiind doar un simplu nume dintr-un oarecare loc. Dar aici niciodată nu va conta cine sau ce suntem. Totul este pentru Acolo.

În mijlocul acestui deșert, singura noastră sete este cea după Dumnezeu. Să fii cunoscut de singurul Dumnzeu Adevărat, să fii în atenția și-n voia Lui. Apa și pâinea de care avem nevoie este Dumnzeu. Umblând în El, singura cale, intrând prin El, singura ușă, și săturându-ne din El, Adevărata viață, vom ajunge în locul pregătit de El.
Societatea zilelor noastre promovează o oarecare independență a inimii, dar Biblia are cu totul și cu totul o altă părere despre ea. Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele. (Proverbe 23:26) „Follow your heart” și vei ajunge în faliment pe toate planurile! Ca să nu fim sclavii idolilor trebuie să-I dăm inima Aceluia care o cunoaște cel mai bine. Dumnezeu o poate schimba!

Într-o lume în care păcatul e ambalat frumos și pornirile inimilor sunt mai importante decât părerea Lui Dumnezeu, noi suntem chemați la o trăire sfântă. E alegerea pe care trebuie s-o facem în fiecare zi: trăim atașați de idolii pe care inima i-a creat sau trăim atașați de Dumnezeu?

O inimă fără Dumnezeu e doar o fabrică de idoli pe drumul falimentului, dar o inimă dăruită Domnului e ca o cetate zidită pe stâncă, o oază de binecuvântare și de pace, nu doar pentru ea, ci și pentru alte inimi.
Copilașilor, păziti-vă de idoli! ( 1 Ioan 5:21)

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Student Poarta Cerului

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.