Când Dumnezeu tace…

Se întâmplă ca Dumnezeu să nu mai spună nimic din cauza păcatelor care apasă greu și a zidului care s-a format între noi și El. Atunci, pe Dumnezeu Îl doare.

Alteori, Dumnezeu tace pentru că noi am început să vorbim prea tare și facem atât de mult zgomot înaintea Lui cu planurile, cu ideile și cu dorințele noastre care n-au nicio legătură cu cerul, ci doar ne îndepărtează de El. Dar, uneori pur și simplu, El tace pentru că n-a sosit încă timpul pentru răspunsul la rugăciunea adusă înaintea Lui.

E atât de important să înțelegem că fiecare lucru își are vremea lui și faptul că noi grăbim uneori lucrurile facem ca frumusețea împlinirii să dispară. Când Dumnezeu tace ar trebui să facem și noi la fel. De multe ori cârtim, oftăm, încercăm să deschidem singuri uși și aducem la picioarele Domnului cuvinte îmbrăcate în dezamăgire și deznădejde care nu folosesc la nimic. Dar oare am putea să-I oferim și altceva decât aceste lucruri?! Am putea noi oare să-I închinăm și perioadele de așteptare, bucurându-ne împreună cu El de viața pe care o trăim, de binecuvântările prezente?

Ce ar fi dacă am decide să învățăm să așteptăm frumos? Știu… uneori așteptarea devine precum o povară foarte mare care trebuie purtată în spate, până în „vârful muntelui”. Din secunde se fac minute, apoi ceasuri, zile, luni, ani și…obosim. Dar vreau să vă amintesc că Dumnezeu nu s-a schimbat! El încă are putere să aducă revigorare în trupurile și în sufletele trudite. Promisiunile Lui pentru fiecare dintre voi vor rămâne în picioare, iar împlinirea lor nu va veni nici prea repede, nici prea târziu.

Contează cum așteptăm! Așadar, de ce să fim plini de amărăciune, întrebându-ne mereu „Până când, Doamne?” Când putem umbla plini de credința în făgaduințele Lui, cu mulțumire și cu bucurie în Hristos. Rămâneți în El, în Cel care vă va purta de grijă!


Încrede-te in Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.
Nu te socoti singur înțelept, teme-te de Domnul și abate-te de la rău!
Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale.

Proverbe 3:5-8

Daria Miron

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *