Despre

„Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său,
Isus Hristos, Domnul nostru.”

1 Corinteni 1:9


Nume: Flavius Avramescu

Născut în vara anului ’95 în orașul Hațeg, locuiesc în Timișoara și mă bucur de fiecare oportunitate de slujire pe care o primesc din partea lui Dumnezeu!

În această viață am așteptări mari de la Dumnezeul atotputernic și stând cu mâinile pe plug, înaintez fără a mă uita înapoi pentru că știu că Dumnezeu m-a chemat să fac lucruri mari dându-mi și resursele necesare!


De ce „părtaș cu Hristos”?  

Numele inițial Părtaș la crucea lui Hristos l-am primit într-un moment de rugăciune. Nu-mi aduc aminte să fi cerut expres asta, dar știu că într-o zi mi-a venit în gând această denumire. (Filipeni 3:10; 1 Corinteni 1:9 – au fost versetele de bază).

Da, am ales acest titlu – stai, nici nu l-am ales – mi-a fost dat! Singura alegere pe care am făcut-o eu aici a fost să aleg dacă să-l primesc sau să-l resping și am acceptat acest titlu ca venind din partea lui Dumnezeu.

Acest titlu are o însemnătate destul de mare. Într-o vreme în care pentru mulți crucea este doar o bijuterie, o sărbătoare sau un obiect de ornament…pentru mine este o ”mândrie” să o port asemeni cum Hristos a făcut-o. În ciuda batjocorilor, minciunilor, lucrurilor rele care se întâmplă, prin puterea acestei cruci mă-mpotrivesc tuturor celor menționate, ba chiar și celor care nu le-am menționat. Pe crucea lui Hristos a fost cel mai sfânt sânge, cele mai dureroase răni, însă acele râni mie-mi dau pansament binecuvântat pentru orice rană am. Nu, nu o zic ca o dramă, ci ca o veste bună. Și da, această veste bună o împărtășesc cu toți.

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe…înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși…dragoste.

Erau nişte versuri care spuneau: În drumul spre Rai/ Din crucea credinţei nimic să nu tai (Costache Ioanid – Nu tăia din cruce) – aşa trebuie să facem şi noi. Oricât ar fi de grea crucea pe care fiecare o duce – mai greu, mai încet, dar o duce – este bine să nu scurtăm din ea. Trebuie să ne gândim căci Hristos a dus crucea cu greu ca să moară, iar noi acum prin această putere a crucii avem moarte față de păcat și viață veșnică împreună cu Cel care este vrednic să primească slava, cistea, lauda și onoarea – Isus Hristos.

Poate pierd o lume-ntreagă cu bucuriile și plăcerile ei pentru că aleg să fiu părtaș cu Hristos, chiar la crucea Sa, dar câștig o veșnicie de bucurie alături de Același Hristos, doar că atunci voi fi la nunta Sa în CER!

Flavius-Daniel Avramescu
partascuHristos.com