„Lăsați-ne copiii în liniște să crească!”

Zilele care tocmai au trecut, împreună cu familia mea am sărbătorit 50 de ani de căsătorie a bunicilor mei. Acolo am fost nepoți, dar și părinții noștri împreună cu familile lor…ne-am simțit bine find uniți, am vorbit, am cântat, ne-am rugat, am râs… a fost frumos. Câteva zile după aceasta, astăzi mai exact, în aceste momente mă gândesc la faptul că noi ne-am bucurat împreună, copii-părinți-părinți ai părinților (bunici)… 3 generații, dar familia Bodnariu nu se poate bucura de acest prilej.

Nu faceți doar să fie făcut! Nu faceți pentru voi!

M-am gândit de multe ori să scriu câteva cuvinte despre acest caz, dar știu că pentru unii nu contează, pentru alții deja a devenit o normalitate să se vorbească, iar pentru mulți acesta reprezintă un lucru în care sunt implicați trup și suflet. Despre această dramă au scris mulți oameni în funcții înalte; aici s-au implicat parlamentari, păstori, slujitori, prieteni, reporteri, moderatori TV ș.a. Țara fierbe, iar Barnevernet-ul continuă fără cea mai mică rușine să-și facă de cap. Norvegia privește sfidător și ba dă semne de schimbare de legi, ba doar se preface..nu știu. Un lucru e sigur: acolo este vorba de niște copii care nu se pot bucura departe de mama lor!

Oameni cu frică de Dumnezeu nu au făcut nimic altceva decât să-și învețe copiii credința dreaptă, iar pentru aceasta acum mama plânge, tatăl se roagă și încearcă să fie totuși o îmbărbătare pentru cea căreia i-a dedicat iubire până la moarte.

Proteste, pașnice ce-i drept, mediatizări, vizite…îmi place ce văd. Îmi place că un popor declarat creștin pune piciorul în prag și strigă, dar mai mult îmi place faptul că poporul se roagă… Un lucru nu îmi place și acesta este rating-ul. Vă rog să nu faceți asta doar pentru rateing. Jurnaliști, spuneți ce-i drept, parlamentari, luptați cum știți mai bine și aduceți schimbare, poporule român, roagă-te cum nu te-ai rugat!

În simplul meu limbaj doresc să vă spun că Marius și Ruth Bodnariu au nevoie de multă rugăciune – asta ne cer chiar ei. Luptăm, dar luptăm pe genunchi. Cu siguranță biruința va fi de partea noastră și spun ”de partea noastră” deoarece în această lucrare devenim uniți!

Mai jos voi lăsa 2 video-uri. Primul este un apel la rugăciunedin partea părinților Marius și Ruth Bodnariu, iar cel de-al doilea este un imn pe care fr. Tony Berbece l-a compus pentru această luptă motivându-ne pe fiecare dintre noi.

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.