OSANA, dar cu totul o altă nădejde…

Isus răspândește mesajul Împărăției în Capernaum, Galileea și alte sate și cetăți. Oamenii îl urmează cu zel pentru că discursul Său e altfel față de tot ce au auzit până atunci. N-au mai văzut un Rabin care să nu pună mâna pe piatră pentru a o arunca într-o femeie prinsă în adulter. N-au mai văzut un Învățător care să nu fugă de leproși, ba dimpotrivă să îi atingă și să îi vindece. Nu au fost obișnuiți cu un lider religios care să se apropie de ei și să nu îi disprețuiască. Tot ceea ce văzuseră și auziseră în preajma lui Isus ieșea din sfera normalului impus de farisei și cărturari.

Totuși, evreii se nasc și cresc cu Scriptura în mână. Aflați sub o nouă dominație, chiar pe pământul promis, poporul lui Dumnezeu aștepta împlinirea legământului davidic. Un descendent din casa lui David, care să restaureze împărăția lui Israel și căruia să îi fie supuse și neamurile. Această lumină veșnică făgăduită lui David trebuia să strălucească la Ierusalim. Isus începuse promițător, iar oamenii simțeau că puterea lui Dumnezeu este cu El. Dar lipsea ceva. Acțiunea pe care toți o așteptau trebuia să se întâmple în Ierusalim. Epicentrul revoluției nu putea fi altundeva decât în Ierusalim. Cetatea Sfântă era cel mai fertil teren pentru renașterea lui Israel. Și iată că vine momentul, cu șase zile înainte de Paștile evreiesc. Lumina veșnică din Ierusalim își făcea intrarea în…Ierusalim.

Osana, Fiul lui David!
Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!

Cei ce îl urmau erau în extaz. Întreg Ierusalimul s-a pus în mișcare, cei ai cetății încercând să afle cât mai multe detalii despre Acela căruia i se aduc adulații. În sfârșit eliberarea finală era în desfășurare.

Floriile ne arată perspectiva omenească asupra lui Isus. Viitorului împărat al lui Israel i s-a pregătit o intrare triumfală pe scena Ierusalimului, neștiindu-se în ce fel se va face ieșirea de pe scenă. Regizorul ceresc pusese deja în aplicare actul salvării. Și nu a semănat deloc cu așteptările evreilor. Intrarea triumfală s-a terminat cu o cruce însângerată și cu un mormânt gol. Un eșec pentru ei, o victorie copleșitoare pentru noi.

Împărăția a venit și totuși trebuie să vină! Așteptarea a luat sfârșit și totuși de-abia a început! Evreii încă îl așteaptă pe unsul lui Dumnezeu pentru a ridica națiunea peste orice altă națiune. Noi îl așteptăm să vină a doua oară pentru ne ridica la Cer. Pentru că acolo este ținutul nostru.

Nu pot decât să mă alătur în strigătele de bucurie ale celor ce intrau cu Isus în Ierusalim, dar cu o totul altă nădejde!Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!

Andrei-Valentin Gălățanu

Distribuie mai departe:

FacebookTwitterGoogle


Despre autor

Flavius D. Avramescu

Să fiu părtaș cu Hristos nu înseamnă tot timpul binecuvântare pământească, nu înseamnă tot timpul apreciere, nu înseamnă spectacol, nu înseamnă tristețe...înseamnă smerenie, dar totuși bucurie, înseamnă aplecare și totuși înălțare, înseamnă dispreț pentru ce e vrednic de disprețuit și totuși...dragoste.

Postări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.